Ora de joaca

June 24, 2015 Lastarii No comments exist

Mai tineti minte cum era ora de sport in scoala? Pe unii probabil o sa-i treaca fiori numai amintindu-si  obtuzitatea si atitudinea de caprar sef a profului, iar altii vor scotoci prin sertarele memoriei sa gaseasca ceva, pentru ca de cele mai multe ori profu` isi “rupea de la gura” aruncandu-ne vreo minge contra promisiunii ca vom fi cuminti, ca sa-si vada el de alte daravele.  Intre aceste 2 extreme, gasim cele 2 ture de teren, de la inceputul lectiei, dupa care inevitabilul fotbal pentru baieti, unde fetele faceau galerie sau mimau un joc de voley pe langa, in cel mai bun caz. Din timp in timp dadeam “probe” care erau influentate de o doza grea de subiectivitate si ce mai……eram educati fizic. Multa vreme a trecut de atunci si multe generatii au fost “educate”, in aceasta balta statuta a lectiei de educatiei fizica, in care se zvarcolesc sa existe doar dascali cu prea mult drag de profesie sau prea putine perspective pentru alte ocupatii.

Arc peste timp si iata-ne in 2015 cu  40% din populatia scolara supraponderala si antimiscare. Copii din ce in ce mai haituiti de Facebook si Youtube, mai singuri si mai razvratiti, carora profesorii au misiunea imposibila de a le explica ca e bine sa-si scoata sufletul dand ture de teren ca bezmeticii, pentru un scop pe care nu-l pot explica in afara catalogului. Jumatate din populatia scolara este scutita (a se citi adaptata) la lectia de educatie fizica iar Ministerul Educatiei nu poate mareasca numarul de ore saptamanale, pe cat poate complicitatea parinti-copii sa procure scutiri,  incingand “smartfoanele” pe margine ca sa nu-si strice media.

Stiu din experienta ca atractivitatea lectiei e problema. Ca lectia sa fie atractiva, trebuie sa fie centrata pe interesele si aptitudinile elevilor, iar daca as avea o bagheta magica as rupe-o pe tichiile ministrilor care s-au perindat pe la Educatie sa priceapa ca pentru a opri bulgarele asta, avem nevoie de schimbari. Sistemice, radicale.

“Educatia fizica” este o denumire nepotrivita, neatractiva, tehnica, fara conotatii pentru copii. In subtext masoara  copii si vocatiile acestora cu aceiasi oca, lucru care produce dezinteres si rezistenta. Joc si Miscare suna mai multi clopotei in mintea copiilor.

Participarea la lectie trebuie sa devina un drept optional al elevului – biblioteca fiind un loc la fel de propice educatiei pentru cei fara chef de joaca.

Structura lectiei trebuie sa contina o pregatire pentru efort minimala, iar restul lectiei sa fie bazat pe activitati centrate pe interesele si aptitudinile individuale ale copiilor cu obiective recreative si mai apoi de invatare. Vor copiii sa se dea cu rolele sau sa inalte zmee?…haideti sa-i incurajam si sa le facilitam hobby-urile legate de miscare in context recreational, care reprezinta de fapt adevarata educatie pentru miscare. In structura actuala, lectia de EFS frizeaza programul unei cazarmi. Ea este compusa din 6 “verigi” si orice profesor care nu le respecta, risca probleme si calificative proaste din partea metodistilor de la inspectorate. Dupa ce ca avem la dispozitie doar 50 minute, mancam din timpul de joc al copiilor cu ineptii cazone depasite din manualul de “Pregatire a tineretului pentru apararea patriei”

Diferentierea pe sexe a lectiilor incepand cu cls 6-a, pentru incurajarea participarii fetelor si si lucrul cu colective omogene.

Evaluarea sa fie facuta in functie de participare si progres, mai degraba decat un set de bareme stabilite dupa criterii de performanta sportiva.

…si da, avem nevoie de profesori creativi, cu vocatie pedagogica si inima de copil, finantati corect si organizati eficient, care sa produca lectii atractive la care copiii abia asteapta sa participe.

Vorbeam deunazi cu un prieten profesor de matematica,  pentru al carui talent pedagogic stau la coada o seama  de copii si parinti, care imi spunea ca daca directorii scolilor de stat ar avea autonomia din mediul privat in a alege profesorii si curiculumul, maine ar trebui sa se cloneze pentru cat de solicitat ar fi. Ma intreb cati dintre profesorii de sport s-ar putea lauda astfel, in niste vremuri in care sportul si miscarea ar putea deveni la fel de cautate ca matematica? Poate ca expunerea lectiei de educatie fizica unei piete libere formate din scoli, copii si parinti, va duce la o reinventare a mijloacelor folosite in lectii, si la profesori a caror autoritate nu sta in catalog ci in capacitatea de a livra context in care copilul sa se simta inspirat sa se miste.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *